Amma s-a născut în 1953 într-o familie simplă de pescari din Kerala. Încă de copil s-a făcut remarcată în sat întrucât petrecea ore în șir pe malul mării cufundată în meditație. Compunea deasemenea cântece devoționale pe care le cânta din tot sufletul. În ciuda vârstei fragede, cântecele aveau o înțelepciune și profunzime remarcabile.
Părinții Ammei nu au înțeles-o. Amma explică: “În India femeile nu trebuie să iasă nicicum în evidență. Există o expresie aici: “nici pereții nu trebuie să le audă.”
Familia nu a putut înțelege modul meu de a interacționa cu ceilalți; nu cunoșteau principiile spirituale fundamentale”. Mama Ammei s-a îmbolnăvit când Amma avea nouă ani, și Amma a fost retrasă de la școală pentru a ajuta în gospodărie și pentru a avea grijă de cei șapte frați și surori. Pe când mergea din ușă în ușă prin vecini să adune resturi alimentare pentru vacile familiei, Amma a devenit conștientă de sărăcia lucie și suferința cu care se confruntau cei din jur și a început să ia mâncare și îmbrăcăminte de acasă și să le ducă celor nevoiași. Întrucât familia ei nu era nici pe departe înstărită, părinții o certau și o pedepseau pentru asta.
Amma a început totodată să îi îmbrățișeze spontan pe cei ce sufereau, pentru a-i consola. Obiceiurile locului nu permiteau unei fete de 14 ani nici măcar să atingă o altă persoană, cu atât mai puțin dacă aceasta era bărbat. Însă în ciuda reacțiilor negative ale părinților ei, Amma și-a urmat inima, explicând mai târziu: “Nu văd pe cel din fața mea ca fiind bărbat sau femeie. Nu văd pe nimeni ca fiind diferit de mine. Un izvor continuu de iubire se revarsă dinspre mine înspre întreaga creație. Aceasta este firea mea. Datoria doctorului este de a trata pe cei bolnavi. În același mod, datoria mea este de a-i consola pe cei ce suferă.”
În țări precum India, Nepal și Tibet, cei ce dau dovadă de o compasiune ieșită din comun sau de o înțelepciune remarcabilă sunt în mod obișnuit onorați precum întrupări ale divinului. În India, o asemenea persoană este considerată o “Mahatma” – un mare suflet, însă Amma nu și-a asumat niciodată un asemenea titlu. “Mi-am oferit de mult viața ajutorării semenilor” spune Amma. “Când viața îți este o ofrandă, cum poți să ai astfel de pretenții?”
Întrebată dacă lumea o adulează, Amma răspunde “Nu, dimpotrivă. Eu sunt cea care îi adulează. Nu cred într-un Dumnezeu ce stă pe un tron în cer. Toate ființele vii sunt Dumnezeul meu. Cred în a le iubi și a le servi.”
În India, Dumnezeu este descris ca fiind “dincolo de nume și formă”. Este văzut ca fiind însuși substratul vieții. Pentru a explica acest concept, Amma folosește adesea analogia bijuteriilor din aur: “Cercelul, brățara și inelul – toate sunt de fapt aur; însă acest aur apare în forme diferite.”
În mod similar, divinul este unul, pătrunzând întreaga creație și apărând sub forma acestei lumi cu forme și nume diverse. Când cineva înțelege cu adevărat acest adevăr, această înțelegere profundă se reflectă sub forma iubirii, compasiunii și altruismului în gând, vorbă și faptă. În conformitate cu principiile spiritualității indiene, această înțelegere este numită “iluminare” și este scopul suprem al vietii.
În fiecare an, tot mai multă lume este atrasă de Amma. Renumele ei s-a răspândit dincolo de frontierele Indiei. În 1987, a fost invitată în SUA și Europa. Zilele acestea, călătorește prin India, SUA și Australia, precum si prin Japonia, Sri Lanka, Singapore, Malaysia, Canada, Africa și America de Sud. Programele ei necesită grupuri largi de organizatori – în jur de 200 de voluntari.
Folosind donațiile primite și ajutorul a nenumărați voluntari, Amma a construit o organizație caritabilă vastă, ce se extinde constant: “Îmbrățișând Lumea” (Embracing the World – ETW), ce ajută pe toți, indiferent de castă, statut social sau religie. ETW a furnizat mai mult de 60 de milioane de dolari pentru tratament medical gratuit din 1998 până în prezent. A construit mai mult de 40.000 de case pentru cei fără adăpost și furnizează ajutor financiar pentru mai mult de 50.000 de persoane ce nu își pot acoperi cheltuielile, cu un țel final de 100.000 de persoane. Furnizează totodată educație vocațională și pentru instruirea de bază a celor analfabeți, orfelinate, ospicii, case de bătrâni, programe ce oferă burse de studiu, plantarea de copaci și multe altele. În India, proiectele ETW sunt supervizate de Mata Amritanandamayi Math – o organizație cu statut consultativ în Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite și al Departamentului de Informație Publică al aceleiași organizații.
După tsunamiul din Oceanul Indian din 2004, ETW a acționat rapid și a construit case din beton pentru cei rămași fără adăpost în șase luni de la dezastru. ETW a fost lăudat de mulți guvernanți – de la cei locali, din Kerala, până la președintele Indiei, pentru efortul depus pentru ajutorarea celor afectați.
De atunci și pînă în prezent ETW a desfășurat activități similare, ca răspuns la inundațiile din Mumbai, Gujarat și Bihar, cutremurul din Kașmir, ciclonul din Bengalul de Vest și uragane din Statele Unite.
Amma a primit recunoaștere internațională. A ținut discursuri la conferințe a Națiunilor Unite și a Parlamentului Religiilor Lumii în câteva rânduri. A primit totodată premiul Gandhi pentru non-violență în Geneva și premiul James Parks Morton în New York.
Astăzi, locul de naștere al Ammei din Kerala a devenit sediul organizației caritabile internaționale. Peste 3000 de persoane locuiesc acolo, însușindu-și învățătura Ammei, studiind scripturile diverselor religii, meditând și dedicându-se proiectelor caritabile ale Ammei.
De-a lungul vieții, Amma a îmbrățișat și consolat mai mult de 31 de milioane de persoane. Întrebată unde găsește energia necesară consolării atâtor oameni, în timp ce construiește și conduce o organizație umanitară imensă, Amma răspunde: “Totul este ușor atunci când există iubire adevărată.”